Potrivit normelor tehnice sanitare pentru serviciile funerare (aprobate prin HG nr. 741/2016), îmbălsămarea este obligatorie în câteva situații: când familia alege ca decedatul să fie expus în locuri publice cu sicriul deschis, când trupul este transportat pentru înmormântare într-o altă localitate, la o distanță de cel puțin 30 de kilometri, și când, la un deces petrecut în afara unei unități sanitare, situația impune îmbălsămarea ca măsură de reducere a riscului biologic. Procedura se face doar de personal specializat, iar în anumite cazuri (de exemplu, când legea impune autopsie medico-legală) este interzisă până la finalizarea cercetărilor.
Pentru multe familii, cuvântul „îmbălsămare” sună rece și tehnic. În realitate, este o îngrijire făcută cu respect, care permite celor dragi să-și ia rămas-bun în condiții demne, mai ales când priveghiul durează una sau două zile, ca în tradiția ortodoxă.
Ce este îmbălsămarea
Îmbălsămarea, numită și tanatopraxie, este o procedură prin care trupul celui decedat este tratat cu substanțe conservante. Scopul este încetinirea proceselor naturale de după deces, reducerea riscului de infecție pentru cei care vin la priveghi și păstrarea unui aspect liniștit, cât mai firesc.
Nu este o operație de „transformare” a persoanei și nu presupune îndepărtarea organelor. Este o îngrijire temporară, potrivită pentru perioada scurtă dintre deces și înmormântare.
Când este obligatorie
Normele aprobate prin HG nr. 741/2016 enumeră situațiile în care îmbălsămarea este obligatorie. Pe înțelesul tuturor, acestea sunt:
- Expunerea în public cu sicriul deschis: dacă familia dorește ca decedatul să fie depus cu capacul deschis la capelă, la biserică sau în alt loc public.
- Transportul pentru înmormântare într-o altă localitate, la cel puțin 30 de kilometri distanță.
- Decesul petrecut în afara unei unități sanitare, când situația medicală impune îmbălsămarea ca măsură de reducere a riscului biologic.
- Familia o poate solicita și în alte situații, de exemplu dacă priveghiul se face acasă și ține mai mult de o zi.
Regulile se pot modifica, iar interpretarea depinde de fiecare caz. Dacă aveți dubii, întrebați firma funerară sau direcția de sănătate publică județeană. Textul complet al normelor poate fi consultat pe portalul legislativ al Ministerului Justiției.
Când nu se poate face îmbălsămarea
- Când legea impune autopsie medico-legală (de exemplu, la decese violente sau suspecte), îmbălsămarea este interzisă până la încheierea cercetărilor judiciare.
- Când decesul a fost cauzat de anumite boli infecțioase cu patogenitate ridicată, normele interzic îmbălsămarea. În aceste cazuri se aplică reguli sanitare speciale.
Pentru decesele în afara unităților sanitare care prezintă risc de infecție și la care îmbălsămarea nu este posibilă, normele prevăd ca înhumarea sau incinerarea să se facă în cel mult 36 de ore de la deces. Este o situație de excepție, dar e bine să o cunoașteți.
Cine are voie să facă îmbălsămarea
Normele precizează că îmbălsămarea și tanatopraxia se fac numai de personal specializat, cu competențele cerute de lege. Familia poate spăla și îmbrăca trupul, după tradiție, dar procedura propriu-zisă de conservare nu se face acasă de rude.
Cum decurge procedura, pe scurt
- Se constată decesul și se întocmește certificatul medical constatator. Fără acest document nu se începe nicio procedură.
- Familia își exprimă acordul și discută cu firma funerară unde va sta trupul: acasă, la capelă sau la biserică.
- Specialistul pregătește trupul într-un spațiu adecvat, cu instrumente și substanțe autorizate.
- Se face toaletarea: spălarea, îngrijirea feței și a mâinilor, pieptănarea.
- Decedatul este îmbrăcat cu hainele alese de familie și așezat în sicriu.
- Se completează documentele care atestă îmbălsămarea, necesare mai ales la transportul pe distanțe mari.
Durata depinde de situație, dar de obicei procedura durează câteva ore. Firma funerară vă spune când puteți reveni lângă cel drag.
Îmbălsămare și transport la distanță
Dacă înmormântarea se face în satul natal, în alt județ sau în altă țară, îmbălsămarea devine de regulă obligatorie. Pentru transportul pe distanțe de peste 30 de kilometri, normele cer certificatul de deces și un aviz sanitar de transport. Pentru transportul internațional se aplică reguli suplimentare privind sicriul și actele, despre care puteți citi în ghidul nostru dedicat.
Îmbălsămare sau păstrare la frig?
Unele familii se întreabă dacă nu este suficientă păstrarea la frig, într-o capelă sau la morgă. Răcirea încetinește procesele naturale, dar nu le oprește, iar trupul nu poate fi expus cu sicriul deschis într-un loc public fără îmbălsămare. Dacă doriți un priveghi tradițional, cu rude și vecini care vin să-și ia rămas-bun, îmbălsămarea este de cele mai multe ori alegerea potrivită. Dacă înmormântarea sau incinerarea are loc repede și cu sicriul închis, discutați cu firma funerară dacă mai este necesară.
Întrebări pe care e bine să le puneți
- Cât timp va sta trupul la priveghi și unde?
- Sicriul va fi deschis la biserică sau la capelă?
- Înmormântarea are loc în aceeași localitate sau la distanță?
- Medicul a dispus sau nu autopsie?
- Este îmbălsămarea inclusă în pachetul ales?
Cum vă ajută Armonia
La Armonia Servicii Funerare, îmbălsămarea făcută de personal specializat este inclusă în majoritatea pachetelor, alături de toaletarea și îmbrăcarea decedatului, transportul și actele. Ajungem în aproximativ 30 de minute în Chitila, Mogoșoaia, Buftea, Crevedia, Dragomirești-Vale, Tărtășești, Baldana, Chiajna și București. Ne găsiți non-stop la telefon sau pe WhatsApp, la 0769 995 995, și la sediul din Str. Păcii 13, Chitila.
Surse: Normele tehnice sanitare pentru serviciile funerare, aprobate prin HG nr. 741/2016 (Portal Legislativ), Legea nr. 102/2014 privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare (Portal Legislativ)
Informațiile au caracter general și sunt actualizate la data de mai sus. Pentru situații particulare, vă recomandăm să verificați la primărie sau la casa de pensii — sau să ne sunați, vă ajutăm gratuit cu informații.