În tradiția ortodoxă, înmormântarea urmează, în linii mari, acești pași: aprinderea lumânării la căpătâiul celui care moare, scălda și îmbrăcarea trupului, așezarea în sicriu și priveghiul (de obicei una până la trei zile), slujba înmormântării la biserică sau la capelă, cortegiul spre cimitir, coborârea în mormânt, masa de pomenire și apoi parastasele de la 3, 9 și 40 de zile, 6 luni și un an. Multe gesturi diferă de la o regiune la alta, așa că este firesc să urmați rânduiala locului și sfatul preotului.
Aceste datini sunt, pentru cei rămași, un sprijin: dau formă durerii și le permit tuturor să-și ia rămas-bun. Le descriem mai jos cu respect, fără pretenția de a le cuprinde pe toate.
1. Momentul trecerii
- Dacă este posibil, familia cheamă preotul să-l spovedească și să-l împărtășească pe cel bolnav.
- În clipa morții se aprinde o lumânare, ca simbol al luminii care îl însoțește pe cel plecat.
- Se închid ochii și gura celui decedat, iar mâinile se așază pe piept.
- În multe case se acoperă oglinzile și se opresc ceasurile. Sunt obiceiuri populare, nu rânduieli bisericești, și diferă de la familie la familie.
2. Anunțarea și primele formalități
Pe lângă datini, sunt și pași practici: se cheamă medicul pentru constatarea decesului, se declară decesul la starea civilă în 3 zile și se anunță preotul parohiei. În multe sate se trag clopotele bisericii, iar vestea se dă rudelor și vecinilor.
3. Scălda și îmbrăcarea
Trupul este spălat (scalda), de obicei de rude apropiate de același sex sau de persoane pricepute, apoi este îmbrăcat cu haine curate, adesea noi. Normele sanitare permit familiei să spele și să îmbrace trupul, după tradiție, în timp ce îmbălsămarea, dacă este necesară, se face numai de personal specializat.
4. Priveghiul
Decedatul este așezat în sicriu, acasă, la capelă sau la biserică, cu o lumânare aprinsă și cu o icoană. Rudele, prietenii și vecinii vin să-și ia rămas-bun și să se roage. Se citesc Psaltirea și rugăciuni, iar în multe locuri cei apropiați stau lângă sicriu și noaptea, ca cel drag să nu rămână singur.
- Durata obișnuită este de una până la trei zile, în funcție de zonă, de zilele săptămânii și de programul bisericii.
- Celor care vin li se oferă, după obicei, o lumânare, iar în unele locuri și o mică pomană.
- Dacă trupul stă expus cu sicriul deschis într-un loc public, normele sanitare cer îmbălsămarea.
5. Slujba înmormântării
Slujba se face de preot la biserică, la capelă sau, în unele locuri, acasă. Pe o masă se așază coliva, colacii, vinul și lumânările. Se citesc rugăciunile pentru cei adormiți, iar la sfârșit cei prezenți își iau rămas-bun, sărutând icoana sau crucea de pe piept. Preotul citește rugăciunea de dezlegare și se cere iertare în numele celui plecat.
6. Cortegiul spre cimitir
Rânduiala obișnuită a cortegiului:
- În față merge crucea, purtată de obicei de un bărbat din familie sau din comunitate.
- Urmează purtătorii de coroane și de colivă, precum și preotul.
- Vine sicriul, purtat pe umeri sau transportat cu mașina funerară.
- Urmează familia și ceilalți participanți.
În unele zone, cortegiul se oprește la răscruci sau la poduri, unde se spune o rugăciune, se aruncă bani sau se dau pomeni. Sunt obiceiuri locale, care diferă mult de la o regiune la alta.
7. La mormânt
- Preotul face ultima rugăciune și, după obicei, varsă vin și untdelemn peste sicriu, în semn de cruce.
- Sicriul este coborât în mormânt, iar cei prezenți aruncă, de obicei, câte un pumn de pământ.
- Se așază crucea, de regulă la capătul dinspre răsărit, iar coroanele și florile se pun pe mormânt.
- Se dau pomeni, prosoape și batiste celor care au ajutat.
Gesturi precum „vama” (bani dați la trecerea anumitor puncte), „podul” (pânza pusă la poartă), toiagul sau slobozirea apei se întâlnesc doar în anumite zone și au forme diferite. Dacă nu sunteți siguri ce se obișnuiește, întrebați preotul sau o persoană mai în vârstă din comunitate.
8. Masa de pomenire
După înmormântare, participanții sunt invitați la masa de pomenire, binecuvântată de preot. Meniul ține cont de calendar, iar în zilele de post se servește mâncare de post. Este un moment de recunoștință față de cei care au fost alături de familie.
9. Pomenirile de după înmormântare
Tradiția ortodoxă rânduiește parastase la 3 zile, 9 zile, 40 de zile, 6 luni și 1 an după deces, apoi anual, timp de 7 ani. La fiecare se pregătește colivă și se dau pomeni. La 40 de zile se face, în multe zone, cea mai mare pomenire. Detaliile le găsiți în ghidul nostru despre parastase.
Situații în care rânduiala se schimbă
- În Săptămâna Luminată (prima săptămână după Paști), slujba înmormântării are o rânduială specială.
- Pentru copii, slujba este diferită de cea pentru adulți.
- Dacă familia alege incinerarea, este bine să discutați cu preotul înainte, deoarece Biserica Ortodoxă are o poziție rezervată față de incinerare.
Cum vă ajută Armonia
Armonia Servicii Funerare organizează înmormântarea cu respect pentru datinile ortodoxe și pentru obiceiurile locului: actele, transportul, sicriul, coroana, coliva, pachetele, prosoapele și lumânările, în funcție de pachetul ales, între 2.599 și 16.000 de lei. Suntem alături de familii non-stop în Chitila, Mogoșoaia, Buftea, Crevedia, Dragomirești-Vale, Tărtășești, Baldana, Chiajna și București. Sunați-ne sau scrieți-ne pe WhatsApp la 0769 995 995 ori veniți la sediul din Str. Păcii 13, Chitila.
Surse: Normele tehnice sanitare pentru serviciile funerare, aprobate prin HG nr. 741/2016 (Portal Legislativ), Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată (Portal Legislativ)
Informațiile au caracter general și sunt actualizate la data de mai sus. Pentru situații particulare, vă recomandăm să verificați la primărie sau la casa de pensii — sau să ne sunați, vă ajutăm gratuit cu informații.